Ciucaș, munții. Nu berea.

Traseu:

Cheia( 865m)-DN1A Keia Fabrica de Apă- Fântâna Nicolae Ioan- Cabana Ciucaș(1595m)- Vârful Ciucaș(1954m)

Difență de nivel: 1089 metri

Durată: 9 ore și jumătate, în condiții de iarnăimag4604

Keia-numele fabricii de pe DN1A care deschide ușa traseului către Vârful Ciucaș, urmând un marcaj cu cruce albastră. Dacă n-aș fi citit nu știu ce blogger cu o seară înainte care ne-a dat startul în traseu din fața hotelului Cheia,  cu vreo 4 kilometri mai înapoi, de aici am fi pornit. Așa deja îmi terminasem jumătate din rezerva de apă din rucsac până să începem cu adevărat să plecăm pe drumul forestier de lângă această „cea mai tânără fabrică de îmbuteliere a apei minerale din țară”. Abia am ajuns la intrarea în traseu și am o nelămurire legată de rucsacul ce-mi atârnă ca un sac de nisip în spate, tocmai azi când nu am chef să bat vreun personal best pentru cel mai greu rucsac cărat vreodată.

Politică și sport. Odată avântați în traseul de pădure vreo 3 kilometri reușim să epuizăm aproape toate subiectele comune de discuție între băieți. Adică astea două. În mod normal în traseele noastre de munte se mai discută și despre mașini, excursii, evenimente, bani, fete, haine, fiare de pădure și bau-bau, religie, păduri furate, mâncare, corporații,  echipamente sportive și altele, dar numai când suntem însoțiți în trasee de fete. De data asta am simțit clar lipsa unei ea alături de grup în traseu.

Poze. Cum dăm maratonistic din membrele inferioare și reușim să depășim câteva grupuri de „schiori de tură” în clăpari și cu schiurile la spinare în urcare de îmi venea să îi întreb dacă nu cumva am greșit noi traseul și pe aici se urcă de fapt spre Ischgl, reușim să înaintăm până ieșim din pădure. Ce e prost în traseele de trekking e că ai o dorință de-asta nesăbuită de a face poze imediat cum începi un traseu. Simți o chemare de device, probabil îmbătat de primele impresii în aer fresh în natură, și începi să pui la încercare nervii colegilor de traseu cu un”hai bă o poză aici că uite cum se vede”. Și uite așa până în vârf, unde peisajele sunt de departe cele mai spectaculoase dintr-un traseu, rămâi fără baterii la telefoane și faci poze clipind, cum am făcut și în tura descrisă aici..

Cabana Cheia. După 3 ore și un sfert de la punctul de traseu-  Keia, imediat la ieșirea din pădure,  primim o recompensă binemeritată: vârfuri golașe imprejur, aer fresh, o panoramă superbă, miros de ciorbiță de văcuță, călduț înăuntru, baie cu gresie, faianță și apă caldă, și multe locuri de poposit în șezut înăuntru.  Mi s-a părut mie că e cea mai frumoasă cabană, mai greu accesibilă, unde am fost vreodată. Și nu era de la oboseală- aveam să citesc ulterior că e una dintre cele mai noi cabane construite pe un traseu de trekking de la noi din țară. Abia așteptam să-mi arunc rucsacul ăsta greu din spinare(de ce naiba o fi așa greu că l-am eliberat deja de jumate din ce adusesem cu mine?)

imag0001

Frunza.  Aia din expresia “câtă frunză câtă iarbă”. Pentru că atât suntem. De proști. Că sub frunza asta de reprezintă simbolul turismului în țara noastră, realizată la un moment dat cu câteva sute de mii de euro din banii din taxele fiecăruia, n-a introdus nimeni și locul ăsta pe care îl am în față acum- Babele la sfat. Mie mi-aduce mai degrabă a Sărutul Stâncilor, ceva atât de unic, de frumos, de poveste, de…geaba. SUA se laudă că are un loc similar- The Kissing Rock și acela e vizitat de milioane de turiști care habar n-au că acolo în California formațiunile stâncoase care formează Sărutul sunt mai mici și nici nu se sărută atât de franțuzește ca ale noastre, situate aici la o zvârlitură de băț de București. Bine nici nu mă mai minunez până unde se merge în marketingul turistic la alții, din moment ce pe Wikipedia la o căutare după The Kissing Rocks ești redirecționat automat cu un click către Ha Long Bay.img_1117

Vârful. Cu doar 46m sub cota 2000, vârful Ciucaș e cel mai înalt punct din munții cu același nume. Panorama e splendidă, mai ales astăzi când zăpada pudrează munții din depărtare, iar cerul spumegă ușor peste albastrul infinit preț de vreo două degete grosime ca berea Ciucaș în pahar cu picior. Obiectiv îndeplinit, Ciucaș mulțumim că ne-ai primit.

img_1152

Rucsac. După bifarea a încă unui traseu superb, întors în București si eliberându-mi rucsacul aflu motivul pentru care am mers 10 ore azi prin zăpadă cocoșat de greutatea cărată. Colegul meu de traseu își cumpărase o apă de la Mega pe care a uitat că o pusese din greșeală în ghiozdanul greșit.

Poze din tură:

img_1097

21

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s